Ambasadorul R. Moldova avertizează: După Vilnius, situația s-ar putea complica. PLUS: Ce s-a ales de cele 100 de milioane de euro promise de Băsescu Chișinăului

Republica Moldova și partenerii săi se pot aștepta ca perioada post-Vilnius să fie mult mai complicată decât cea care a precedat semnarea tratatelor cu UE, în cadrul summitului Parteneriatului Estic, la finele lui noiembrie, a declarat luni ambasadorul R. Moldova în România, Iurie Reniță, la o masă rotundă organizată de Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România (FOND).

„Chiar dacă mai există abordări diverse vizavi de evenimentul de la Vilnius, noi, cei din Republica Moldova, îl considerăm un succes. Lucrurile bune în Republica Moldova se întâmplă foarte rar, de aceea este important să dăm o apreciere pe potrivă evenimentului de la Vilnius„, a îndemnat Reniță, făcând astfel trimitere la vocile care au descris summitul drept un eșec din cauza refuzului Ucrainei de a mai semna tratatele cu UE. Ambasadorul de peste Prut a profitat de ocazie pentru a mulțumi României pentru sprijinul „necondiționat, permanent și consistent” acordat Republicii Moldova în negocierile cu UE și a adăugat că succesul Vilnius este, în acest context, un succes comun, româno-moldovean.

După acest succes, însă, urmează greul. „Este extrem de important ca perioada post-Vilnius să fie valorificată. În opinia mea, e o perioadă mult mai complicată decât cea care a fost până la Vilnius, deoarece urmează să demonstrăm că suntem parteneri credibili ai Uniunii Europene, iar cele asumate urmează a fi realizate„, a mai explicat Iurie Reniță.

Societatea civilă are un rol vital, în acest context, în procesul de dezvoltare și consolidare a democrației Republicii Moldova, a subliniat trimisul Chișinăului în România. ONG-urile, spre exemplu, sunt foarte importante, mai ales cele care se ocupă de supravegherea instituțiilor guvernamentale, de căutare de soluții la toate problemele societății.

FOTO: MAE.ro

Asistența pentru dezvoltare și drumul banilor pe ruta București-Chișinău

Acesta a fost contextul în care masa rotundă FOND, la care au participat persoane din lumea non-guvernamentală de ambele părți ale Prutului, precum și secretarul MAE Radu Podgorean, s-a concentrat pe fondurile din cadrul Asistenței Oficiale pentru Dezvoltare (ODA) și cooperarea la nivel de ONG-uri Republica Moldova-România.

România a alocat aproximativ 587 de milioane de euro pentru politica sa de cooperare între 2007 și 2013. Motivul: odată cu aderarea la UE, am intrat în comunitatea statelor donatoare, iar Republica Moldova este stat beneficiar prioritar al asistenței pentru dezvoltare (vezi raportul MAE pe 2012), în conformitate cu Strategia Națională privind Politica de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare.

La nivelul noilor state membre UE, România se situează pe poziția a treia în rândul statelor donatoare, după Polonia și Cehia. Problema este, însă, că, raportat la Venitul Național Brut (VNB), suntem la coada clasamentului, cu o asistență pentru dezvoltare care variază între 0,07 și 0,9% din VNB. Aceasta în contextul în care România s-a angajat să aloce 0,33% din VNB asistenței pentru dezvoltare până în 2015, se arată într-un raport lansat de FOND luni.

Performanțele României în domeniul asistenței pentru dezvoltare sunt foarte importante din următoarele motive: avem nevoie de un brand puternic de donator, pentru a conta în rândul altor state donatoare, dar și pentru a avea o influență în zona statelor către care donăm astfel de fonduri. Aplicat strict la cazul Republicii Moldova, țara vecină are nevoie de fondurile de asistență pentru dezvoltare pentru a putea vorbi cu adevărat de integrare europeană. Aceste fonduri sunt necesare și dezvoltării infrastructurii, dar și consolidării democrației și a statului de drept – un interes strategic pentru România.

Inventarul fondurilor pentru asistență

Când vorbim despre AOD în România, vorbim despre asistența pentru dezvoltare la nivel național și bugetul AOD al MAE. În ceea ce privește asistența națională, 70% din bani merg către UE, care îi redirecționează ulterior. În 2012, Republica Moldova a beneficiat de 12,4% din bugetul anual de asistență pentru dezvoltare, aproximativ 61 milioane de RON. După contribuțiile către UE, deja renumitele burse pentru studenți sunt a doua categorie, în termeni de volum, din bugetul AOD, se mai arată în raportul FOND. Astfel, anual, sunt alocate între 13% și 21% burselor, majoritatea pentru tineri din R. Moldova- 67% în 2011.

Recent, un raport al Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE) arăta că bursele sunt o sabie cu două tăișuri: doar 10% din studenții moldoveni se mai întorc în țară după o bursă în România, iar 40% din bursierii moldoveni nu termină ciclul de studii. În această situație, efectul burselor devine așa-numitul „brain drain”, exod al creierelor.

În ceea ce privește bugetul MAE acordat asistenței externe, acesta a variat în perioada 2007-2012 între 1.800.000 de euro și 4.700.000 de euro, după cum reiese din tabelul de mai jos.

Sursa: FOND

Principalele probleme pe care le reflectă ONG-urile din România și Republica Moldova este că acești bani sunt prea dependenți de situația politică de la Chișinău. O altă restanță este înființarea unei Agenții române de asistență pentru dezvoltare (ROAid), care în prezent se află în stadiul de proiect la MAE.

Sursa: FOND

Problema sutei de milioane promise moldovenilor

De departe cel mai sensibil subiect în discuția asistenței pentru dezvoltare sunt cele 100 de milioane de euro sub forma unui grant nerambursabil promise de președintele Băsescu în 2010 Republicii Moldova. „Este vorba despre un program derulabil în 4 ani, iar banii vor fi alocați în 4 tranșe anuale, câte 25 milioane euro. Banii sunt destinați proiectelor pentru educație, modernizarea școlilor, dar și pentru proiecte de infrastructură locală”, anunța președintele Traian Băsescu în ianuarie 2010, în timpul unei vizite la Chișinău. Problema este că acele tranșe nu au mai venit, iar anul 2014, al patrulea an de valabilitate a grantului, se apropie.

Aceasta deși promisiunea președintelui a fost urmată și de ratificarea, în 27 aprilie 2010, a unui „Acord între Guvernul Republicii
Moldova și Guvernul României privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro, acordat de România Republicii Moldova”. Ulterior acestui acord, au fost adăugate două protocoale adiționale care permiteau să asigure finanțarea proiectelor legate de interconectarea energetică și asistență umanitară acordată în cazul unei situații de urgență, amintește CRPE, într-un policy brief pe tema sutei de milioane.

Trebuie menționat că acest grant ar fi transformat România în cel de-al treilea donator din Republica Moldova, după SUA și UE, și primul dintre statele membre UE luate individual. „După această declarație, ne simțeam importanți, ne simțeam bine”, a comentat luni Ciprian Ciucu, director de programe în cadrul think tank-ului CRPE. Ciucu a adăugat că promisiunea lui Traian Băsescu a ridicat mult ștacheta în comunitatea donatorilor.

Traian Băsescu, la Chișinău, alături de omologul de la acea vreme, Mihai Ghimpu// FOTO: Mediafax

În total, din cele 100 de milioane, s-au alocat bani pentru două inițiative, arată CRPE: opt milioane euro alocați pentru construcția de case persoanelor care au avut de suferit în urma inundațiilor din 2010 și nouă milioane euro pentru cofinanțarea gazoductului Iași – Ungheni (o parte din costul de realizare). Din 100 de milioane de euro, deci, doar 17 au fost alocate.

Erori și false argumente

„Dacă acest program ar fi funcționat pe bune, lucrurile ar fi arătat mult mai bine și pentru România, și pentru Republica Moldova”, a mai spus Ciucu, la masa rotundă organizată de FOND. „În Republica Moldova, se crede că a fost doar o promisiune politică”, a adăugat el.

„Este adevărat că se vehiculează că suma restantă va fi utilizată pentru finanțarea unor proiecte esențiale de infrastructură (precum gazoductul Iași-Ungheni, aflat acum în execuție) între cele două țări, însă, la bază, problema provine din lipsa de transparență și claritate în ceea ce privește gestionarea acestei sume”, subliniază FOND.

„Prima eroare strategică a fost chiar semnarea unui acord politic la nivel de guverne și parlamente. Nu e clar de ce am ales să facem asta. Un acord politic ratificat de cele două parlamente înseamnă lipsă de flexibilitate și interminabile întârzieri politice. Intervenția de urgență după inundațiile din 2010 s-a făcut fără bază legală asigurată de Acord și abia apoi a fost modificat Acordul în acest sens. Pentru a putea co-finanța gazoductul Iași – Ungheni din acești bani, a fost nevoie de modificarea Acordului în cele două parlamente de la București și Chișinău, incluzând astfel și domeniul energetic, care nu exista inițial. Pentru asta s-a pierdut mai mult de jumătate de an până la demararea procedurii de licitație pentru construire”, arată CRPE.

O altă eroare a fost că promisiunea grantului nu a fost urmată de crearea unor mecanisme de implementare, dar și invocarea la București a argumentului „întârzierii acceptabile și precaute”, respectiv că mai aștetăm până să cheltuim banii, de frica revenirii la putere a comuniștilor.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis